Astăzi vă propunem spre lectură o poezie despre Sfântul Stelian și o prezentare despre Florii.

 

Sfântul “pisălog”

Când mă scol de dimineată, somnoros mă spăl pe față,
Mă îmbrac pentru plecare și dau fuga la mâncare.
Dar un glas îmi zice-ndat:
-Rugăciunea ai uitat!
Ce să fac? Mă duc acum, rugăciunea să o spun.
Iată-s gata de plecare, merg pe stradă-n grabă mare,
Mă gândesc numai la mine și la ziua care vine.

Dar același glas sfătos îmi șoptește mlădios:
-Uite un copil sărman,
Da-i lui mărul din ghiozdan!
Mai întâi m-am necăjit, dar pe urmă m-am găndit
Că eu am acasă mere -un lighean- și am și pere,
Iar mama când a plecat, bani pentru pachet mi-a dat.
Dar copilul cel sărman poate n-are nici un ban,
I-aș putea fi de folos și i-am dat mărul voios.

La școală când am ajuns, colegul meu bun mi-a spus
Că în pauză mă roagă tema să-l ajut să-și facă
Fiindcă singur n-a putut.
Și eu care aș fi vrut ca să ies un pic la joacă..
Oare să-l ajut s-o facă?
Și din nou glasul blajin, mi-a șoptit duios și lin:
-De jucat te joci mereu, dar acum colegul tău
Te-a rugat să-i faci un bine; nu gândi numai la tine!

Am urmat iar sfatul său și nicicum nu-mi pare rău.
După școală, tot grăbit către casă am pornit.
După masa și odihnă mi-am făcut temele-n tihnă
Și mi-a mai rămas și timp.
Cum să-l umplu? m-am gândit;
Am atâtea jucării, în dulap și prin cutii.
Mai am și calculatorul, combina, televizorul.
Însă glasul mi-a șoptit:
-Dar la mama te-ai gândit?
Dup-o zi de muncă grea, tare mult s-ar bucura
Să fie ceva pe masa și putin curat în casă.
Am lăsat deci pe-altă zi dulapul cu jucării, iar când mama a venit
Totul era pregătit: praful șters, gunoiul dus, iar pe masă totul pus.
Chipul mamei ostenit, parc-a mai întinerit!

Seara iute a venit și în grabă am pornit
Să-mi fac patul de culcare; dar cine mă strigă oare?
E același glas blajin care-mi zice:
-Nu te-nchini?
Atunci eu n-am mai rabdat și sfios l-am întrebat:
-Sfinte bun, dar cine ești?
Vii din cartea de povești?
Ești vreun Făt-Frumos din soare, inger, duh sau ce ești oare?
-Nu-s nicicum un Făt-Frumos, nu-s nici înger luminos
Și nici nu-s vreun duh viclean; eu sunt Sfântul Stelian.
Dumnezeu cel Bun și Sfânt mă trimite pe pământ
Să port grijă de copii, să le fac mici bucurii;
Cele bune să-i învăț, și de rele să-i dezvăț.
De vrei să știi mai bine cine sunt și ce-i cu mine
Viața mea să o citești și o să te lămurești.

(din volumul “Poezii cu iz de Filocalii” autor anonim, editat la Mănăstirea Diaconesti, 2011, Editura Bonifaciu)